vineri, 16 ianuarie 2009

Ploaia e alcool

”Nu-mi amintesc prima mea intalnire cu ploaia. Cred ca nu mi-a placut prea tare atingerea ei rece si maruntita.
Inveti sa iubesti ploaia asa cum inveti sa iubesti vinul: mai intai te strambi, ca sa pari diferit si cu riscul de a nu-ti face cunoscute gusturile. Ca orice iubire adevarata, ea necesita inventivitatea, chibzuinta si o anumita experienta de viata.
Cu toate acestea, nu putem spune ca vinul si ploaia actioneaza la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are voie sa fie invatata. Betia ploii li se ofera numai celor care o aleg. ”

marți, 6 ianuarie 2009

Metafore cerebrale

Am un moment de meditatie filozofica. Glasul gandurilor mele tace. Imi rasuna in minte un ecou fara de sfarsit. Sunt complet pierduta in acesta, parca m-as scufunda in niste neguri reci.
Negurile reci sunt ca o metafora a Infernului, o pestera a sufletelor moarte, un taram al nelinistii totale, al tensiunii interioare profunde.
In spatiul meu de amintiri,imi rasuna acele ecouri de care ma tem, care-mi trezesc fiori noaptea si care-mi fura somnul si linistea.Tot ce puteam zari in vis era acel menhir inconjurat de ura invelita intr-un negru absolut. Negrul se situa la cele doua extremitati ale gamei cromatice. Acest aspect rece al lui imi dadea senzatia ca este asociat intunecimilor primordiale,nediferentei originare. Plasat astfel,negrul exprima pasivitatea absoluta, starea aceea de moarte deplina si invarianta. Nu ma pot desprine de acest sanctuar al raului. Aceste neguri care ma invaluiesc imediat dupa ce pleopele mele par eutanasiate.

miercuri, 17 decembrie 2008

Calatorie in vis

Calatoria s-a desfasurat intr-o atmosfera de vis : ploaia, ceata si norii care transformau padurea, stancile si muntii, trecatorile inguste si prapastiile intr-o lume stapanita de schimbari misterioase, cu forme fantastice care apareau si se dizolvau cu o repeziciune atat de mare, incat incepeai sa te indoiesti nu numai de existenta lor dar si de a ta. Cascade uriase se pravaleau din inaltimi invizibile in adancuri la fel de invizibile. Norii, aflati intr-o continua inaltare si scufundare, dezvaluiau privelisti de o grandoare care, pentru o clipa, iti taiau rasuflarea dar care apoi dispareau din nou fara urma.

Luna

Marti, 23: 45, 16 noiembrie

Este aproape inutil sa spun ca, revenind la intelegerea corecta a situatiei mele si eliberandu-ma de teroare care-mi neutralizase toate capacitatile spiritului,atentia mi-a fost atrasa mai intai de infatisarea generala a Lunii. Ea se intindea sub mine ca o harta , si desi consideram ca se afla la o distanta destul de mare, asperitatile suprafetei sale imi apareau cu o claritate foarte neobisnuita, pe care nu o puteam intelege deloc. Absenta oceanelor, a marilor si chiar a vreunui lac sau rau m-a izbit de la prima privire, ca semnnul cel mai extraordinar al starii sale geologice.