Norii sunt ca niste masti ale sufletului,iar ploaia este ca o patura de vise cu care ne invelim adesea. Ea ne sporeste simtitor puterea de imaginatie.Ce inteleg oamenii prin ploaie? Mai toti o privesc ca pe- un fenomen aducator de stari plicticoase. Altii se indragostesc de ea cum aud primul impact al ei pe asfalt. Ma refer la acei oameni care nu pot trai fara ea. La acei oameni care isi imagineaza ca ploua, care viseaza ca fiecare secunda a vietii lor este inundata de apa si plimbata pe calea sufletului pur.
Acei oameni care atunci cand privesc la fereastra vad urmele picaturilor de ploaie,iar apoi se roaga norilor ca ea sa coboare din cer. Acei oameni care sunt una cu zgomotul ploii in apa unui rau.Acei oameni care isi plimba visele intr-o mare creata de ei, creata de picaturile adunate in tot parcursul vietii. O mare care le pastreaza. O mare care nu poate fi tulburata de nicio furtuna alegorica. O mare limpede, fara sentimente pulbere si minte goala.Nu exista port, nu exista corabii. Nu exista cale de intoarcere, nu exista regret.Existi tu prin visele pe care altii nu le inteleg . Existi prin capacitatea sufletului tau de a te face mai bun. Existi prin elixirul creat de propria-ti minte. Asta e ploaia. O ciudata etapa a vietii, pe care putini oameni vor s-o inteleaga.
La capatul zilelor, o regasim in picaturile din perfuzia de la spital.
marți, 28 aprilie 2009
vineri, 16 ianuarie 2009
Ploaia e alcool
”Nu-mi amintesc prima mea intalnire cu ploaia. Cred ca nu mi-a placut prea tare atingerea ei rece si maruntita.
Inveti sa iubesti ploaia asa cum inveti sa iubesti vinul: mai intai te strambi, ca sa pari diferit si cu riscul de a nu-ti face cunoscute gusturile. Ca orice iubire adevarata, ea necesita inventivitatea, chibzuinta si o anumita experienta de viata.
Cu toate acestea, nu putem spune ca vinul si ploaia actioneaza la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are voie sa fie invatata. Betia ploii li se ofera numai celor care o aleg. ”
Inveti sa iubesti ploaia asa cum inveti sa iubesti vinul: mai intai te strambi, ca sa pari diferit si cu riscul de a nu-ti face cunoscute gusturile. Ca orice iubire adevarata, ea necesita inventivitatea, chibzuinta si o anumita experienta de viata.
Cu toate acestea, nu putem spune ca vinul si ploaia actioneaza la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are voie sa fie invatata. Betia ploii li se ofera numai celor care o aleg. ”
marți, 6 ianuarie 2009
Metafore cerebrale
Am un moment de meditatie filozofica. Glasul gandurilor mele tace. Imi rasuna in minte un ecou fara de sfarsit. Sunt complet pierduta in acesta, parca m-as scufunda in niste neguri reci.
Negurile reci sunt ca o metafora a Infernului, o pestera a sufletelor moarte, un taram al nelinistii totale, al tensiunii interioare profunde.
In spatiul meu de amintiri,imi rasuna acele ecouri de care ma tem, care-mi trezesc fiori noaptea si care-mi fura somnul si linistea.Tot ce puteam zari in vis era acel menhir inconjurat de ura invelita intr-un negru absolut. Negrul se situa la cele doua extremitati ale gamei cromatice. Acest aspect rece al lui imi dadea senzatia ca este asociat intunecimilor primordiale,nediferentei originare. Plasat astfel,negrul exprima pasivitatea absoluta, starea aceea de moarte deplina si invarianta. Nu ma pot desprine de acest sanctuar al raului. Aceste neguri care ma invaluiesc imediat dupa ce pleopele mele par eutanasiate.
Negurile reci sunt ca o metafora a Infernului, o pestera a sufletelor moarte, un taram al nelinistii totale, al tensiunii interioare profunde.
In spatiul meu de amintiri,imi rasuna acele ecouri de care ma tem, care-mi trezesc fiori noaptea si care-mi fura somnul si linistea.Tot ce puteam zari in vis era acel menhir inconjurat de ura invelita intr-un negru absolut. Negrul se situa la cele doua extremitati ale gamei cromatice. Acest aspect rece al lui imi dadea senzatia ca este asociat intunecimilor primordiale,nediferentei originare. Plasat astfel,negrul exprima pasivitatea absoluta, starea aceea de moarte deplina si invarianta. Nu ma pot desprine de acest sanctuar al raului. Aceste neguri care ma invaluiesc imediat dupa ce pleopele mele par eutanasiate.
miercuri, 17 decembrie 2008
Calatorie in vis
Calatoria s-a desfasurat intr-o atmosfera de vis : ploaia, ceata si norii care transformau padurea, stancile si muntii, trecatorile inguste si prapastiile intr-o lume stapanita de schimbari misterioase, cu forme fantastice care apareau si se dizolvau cu o repeziciune atat de mare, incat incepeai sa te indoiesti nu numai de existenta lor dar si de a ta. Cascade uriase se pravaleau din inaltimi invizibile in adancuri la fel de invizibile. Norii, aflati intr-o continua inaltare si scufundare, dezvaluiau privelisti de o grandoare care, pentru o clipa, iti taiau rasuflarea dar care apoi dispareau din nou fara urma.
Luna
Marti, 23: 45, 16 noiembrie
Este aproape inutil sa spun ca, revenind la intelegerea corecta a situatiei mele si eliberandu-ma de teroare care-mi neutralizase toate capacitatile spiritului,atentia mi-a fost atrasa mai intai de infatisarea generala a Lunii. Ea se intindea sub mine ca o harta , si desi consideram ca se afla la o distanta destul de mare, asperitatile suprafetei sale imi apareau cu o claritate foarte neobisnuita, pe care nu o puteam intelege deloc. Absenta oceanelor, a marilor si chiar a vreunui lac sau rau m-a izbit de la prima privire, ca semnnul cel mai extraordinar al starii sale geologice.
Este aproape inutil sa spun ca, revenind la intelegerea corecta a situatiei mele si eliberandu-ma de teroare care-mi neutralizase toate capacitatile spiritului,atentia mi-a fost atrasa mai intai de infatisarea generala a Lunii. Ea se intindea sub mine ca o harta , si desi consideram ca se afla la o distanta destul de mare, asperitatile suprafetei sale imi apareau cu o claritate foarte neobisnuita, pe care nu o puteam intelege deloc. Absenta oceanelor, a marilor si chiar a vreunui lac sau rau m-a izbit de la prima privire, ca semnnul cel mai extraordinar al starii sale geologice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
