si stau si privesc cum devii scrum. te spulberi si nu-ti dai seama.cateodata mi-as dori sa fii ca o tigara care nu se stinge niciodata si daca s-ar stinge eu sa te aprind cu o lupa de citit.ma fumezi din priviri. imi absorbi tot spiritul.ma faci sa ma simt goala si fara resentimente.te joci placut cu fumul meu.il inspiri si-l tii in tine pentru cateva secunde,care mie mi se par o eternitate,dupa care il expiri la fel de placut.dar cateodata,te stingi usor si inexplicabil.ma gandesc ca fumul meu te ameteste,ca-ti induce o stare tulburatoare si ca e vina mea.totul e ilizibil.cine e tigara? eu sau tu? am si eu o ora preferata. un semn al lunii viitoare.imi doresc o zi de noiembrie plina de "tine" si ploaie. imi doresc sa ma fumezi si-n ziua aceea si sa ma privesti cu acelasi "tu" dintotdeauna.

6:oo
nv.lv:"te-am sunat ca sa-ti spun.."
lv.bs:"si eu vroiam acelasi lucru.."

Soarele
ecliptica sorbind iubirea
si divizand-o in ploi de stele

Pamantul
albastru prins in tropicele siderale
ale divinitatii ce definesc ecuatia timpului

Luna
ani acoperiti de mari alpine de imping
spre nemurire corabii de soapte.

ma joc de-a luna mai mereu.

viata e ca un ceas.trece de la un capitol la altul precum orele.dar se si poate controla.ce faci daca se opreste? te opresti si tu? ce faci daca e inainte?dai inapoi?

e octombrie iar.ne separam definitiv de iesirile placute de vara,de diminetile cu luna si noptile cu soare si trecem la orele tarzii de toamna.

imi amintesc si-acum de parca as fi dat ceasul inapoi cu cateva ore. era octombrie, iar toamna se pierdea in parul meu. il colora dupa gustul ei amar si-l impletea in mii de culori.imi doream sa te strang in brate asa cum toamna pune stapanire pe natura. imi doream sa te farmec si sa te transform dupa gustul meu. sa ma joc cu destinul tau si sa-ti iau orice grija.imi place sa controlez pentru ca sunt o fire puternica si cu principiile axate. imi place sa judec.sa-mi exprim opinia clar si cinstit.sa-mi afisez sentimentele fara nici-un pic de abtinere etica si morala.probabil tu nu-ti mai amintesti.te-am manipulat cand trebuia sa-ti ascult parerea.te-am adus la nivelul meu de gandire iar acum imi pare rau. am distrus ce era a tau si numai al tau.fara sa-mi dau seama te-am manevrat ca pe o papusa.imi pare rau si sper ca nu te vei schimba niciodata,pentru ca fara acel "tu" al tau eu nu te-as fi placut niciodata.tu ai fi facut totul pentru mine si asta ma speria pentru ca devenisesi "eu". ma uitam la tine si tu reflectai personalitatea mea. nu mai era nimic intre noi. eram una si aceeasi persoana iar asta ma speria.nu cred in complexul perfect.nu cred si nici nu vreau vreodata sa fii ca un liant pentru mine.
"doar noi si certuri si rasate dupa cele spuse". acum nu mai conteaza.tu ai fost corabia care a calatorit placut prin mintea mea.acum a ramas intr-un port numai de mine stiut.

nov.lv.

24 noiembrie,6:00

racoare.o dimineata cu ferestre adormite si cu frunze cusute pe crengile unor copaci chinuiti de ploaie

asternuturile erau reci,iar obrajii mei erau pembe.
ceasul nu mai ticaia.se oprise in semnul orei 6:00.
un miros puternic de cafea imi inunda toate capacitatile spiritului.era tot ce aveam nevoie.o ceasca de cafea si un "tu" plin de tine.
scarile pareau interminabile.m-a lovit acel sentiment de "ploaie acida". devenisem brusc agitata. prezenta ta schimba fluxul calm al inimii mele intr-un reflux.te iubeam si nu stiam asta,si nu voi fi stiut decat atunci cand te voi fi pierdut.drama aceasta se lovea de mintea mea . continua sa ma chinuie.cand priveam ceasca de cafea te vedeam pe tine pierdut in umbra si nepasare.cand priveam ploaia aceea de noiembrie stiam ca va fi imposibil. totul era asezat ca pe o tabla de sah. orice mutare suferea o consecinta.nimeni nu era castigator.era un sfarsit in care toate piesele cad. ramanem numai noi doi privind cum atatea drumuri ne despart.atatea carouri si atatea orizonturi.


novemberholic

seri negre cu luna amara. a venit si timpul ei.dupa ce-am revazut imaginea cu triunghiul de lumina format de venus,luna si jupiter mi-am amintit de tine.sentimentele pulbere si mintea goala trec neobservate. se ascund..precum o luna noua pe un cer inghetat si parasit de stele,atat de limpede si tacut.ca o corabie plina de soapte treci prin mintea mea.calatoresti placut,lasand in urma ta un fagas asemenea inceputului de zi fara umbre.

rupere de nori..

a trecut asa putin timp si totusi mie mi se pare o eternitate. inca iti mai simt parfumul.ochii tai care ma invocau in abisul unui mister greu de deslusit .prezenta ta inca mai venereaza toate capacitatile spiritului meu.mi-e dor de acea dimineata in care totul parea imbatabil. ma simteam ca cerul spalat de ploaie. m-am pierdut cu gandul la tine si-am ajuns purtata de valurile unei alte persoane . cel pe care nu-l voi uita niciodata si care ma va sustine indiferent de greselile mele absurde. cel care ma va privi tot timpul ca pe o ploaie pura si nevinovata care nu creeaza nimic altceva decat mici bucurii sufletesti. ma simt blocata intre doi nori de peruzea. ma simt confuza si cateodata rece..mi-e dor de amandoi..dar defapt de unul?!.

fairy tale..

"Era frumoasa ca dansul lunii peste ape,ca o narcisa rasarita dintr-un strop de soare.Cuvantul ei era ca mangaierea valurilor,ca adierea vantului prin pomul plin de floare sau ca aroma pamantului sarutat de ploaie.Stia taina focului care vindeca cele sapte invelisuri ale inimii.Erau impreuna si asta conta.Langa ei erau palcuri
de albastrele,teseau aureole de pace si armonie in aerul cald,care tremura ca o aripa de libelula.Cantau mereu la apusul soarelui si odata cu lumina lunii,dragostea lui ocrotitoare o invaluia si o facea sa se simta invulnerabila..iar cerul era spalat de ploaie.."