”Nu-mi amintesc prima mea intalnire cu ploaia. Cred ca nu mi-a placut prea tare atingerea ei rece si maruntita.
Inveti sa iubesti ploaia asa cum inveti sa iubesti vinul: mai intai te strambi, ca sa pari diferit si cu riscul de a nu-ti face cunoscute gusturile. Ca orice iubire adevarata, ea necesita inventivitatea, chibzuinta si o anumita experienta de viata.
Cu toate acestea, nu putem spune ca vinul si ploaia actioneaza la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are voie sa fie invatata. Betia ploii li se ofera numai celor care o aleg. ”
vineri, 16 ianuarie 2009
marți, 6 ianuarie 2009
Metafore cerebrale
Am un moment de meditatie filozofica. Glasul gandurilor mele tace. Imi rasuna in minte un ecou fara de sfarsit. Sunt complet pierduta in acesta, parca m-as scufunda in niste neguri reci.
Negurile reci sunt ca o metafora a Infernului, o pestera a sufletelor moarte, un taram al nelinistii totale, al tensiunii interioare profunde.
In spatiul meu de amintiri,imi rasuna acele ecouri de care ma tem, care-mi trezesc fiori noaptea si care-mi fura somnul si linistea.Tot ce puteam zari in vis era acel menhir inconjurat de ura invelita intr-un negru absolut. Negrul se situa la cele doua extremitati ale gamei cromatice. Acest aspect rece al lui imi dadea senzatia ca este asociat intunecimilor primordiale,nediferentei originare. Plasat astfel,negrul exprima pasivitatea absoluta, starea aceea de moarte deplina si invarianta. Nu ma pot desprine de acest sanctuar al raului. Aceste neguri care ma invaluiesc imediat dupa ce pleopele mele par eutanasiate.
Negurile reci sunt ca o metafora a Infernului, o pestera a sufletelor moarte, un taram al nelinistii totale, al tensiunii interioare profunde.
In spatiul meu de amintiri,imi rasuna acele ecouri de care ma tem, care-mi trezesc fiori noaptea si care-mi fura somnul si linistea.Tot ce puteam zari in vis era acel menhir inconjurat de ura invelita intr-un negru absolut. Negrul se situa la cele doua extremitati ale gamei cromatice. Acest aspect rece al lui imi dadea senzatia ca este asociat intunecimilor primordiale,nediferentei originare. Plasat astfel,negrul exprima pasivitatea absoluta, starea aceea de moarte deplina si invarianta. Nu ma pot desprine de acest sanctuar al raului. Aceste neguri care ma invaluiesc imediat dupa ce pleopele mele par eutanasiate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
