Norii sunt ca niste masti ale sufletului,iar ploaia este ca o patura de vise cu care ne invelim adesea. Ea ne sporeste simtitor puterea de imaginatie.Ce inteleg oamenii prin ploaie? Mai toti o privesc ca pe- un fenomen aducator de stari plicticoase. Altii se indragostesc de ea cum aud primul impact al ei pe asfalt. Ma refer la acei oameni care nu pot trai fara ea. La acei oameni care isi imagineaza ca ploua, care viseaza ca fiecare secunda a vietii lor este inundata de apa si plimbata pe calea sufletului pur.
Acei oameni care atunci cand privesc la fereastra vad urmele picaturilor de ploaie,iar apoi se roaga norilor ca ea sa coboare din cer. Acei oameni care sunt una cu zgomotul ploii in apa unui rau.Acei oameni care isi plimba visele intr-o mare creata de ei, creata de picaturile adunate in tot parcursul vietii. O mare care le pastreaza. O mare care nu poate fi tulburata de nicio furtuna alegorica. O mare limpede, fara sentimente pulbere si minte goala.Nu exista port, nu exista corabii. Nu exista cale de intoarcere, nu exista regret.Existi tu prin visele pe care altii nu le inteleg . Existi prin capacitatea sufletului tau de a te face mai bun. Existi prin elixirul creat de propria-ti minte. Asta e ploaia. O ciudata etapa a vietii, pe care putini oameni vor s-o inteleaga.
La capatul zilelor, o regasim in picaturile din perfuzia de la spital.
marți, 28 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
